Ornamente handmade, home deco, DIY, tutoriale, bijuterii, cadouri personalizate
Mi-am dat seama că am făcut cam multe decorațiuni din lut când a început soțul meu să se plângă câte agățători avem de pus… Dar le-am făcut cu gândul la prieteni și la bradul nostru mai mare, unele dintre ele vor decora cadouri handmade 🙂 Astăzi vi le arăt pe cele din lut alb, cu iz scandinav… sper să vă inspire…
Bine v-am regăsit după o lungă perioadă de timp… Deși ne-am propus de multe ori un ritual de postări, facem cum facem, ne adâncim în micile noastre proiecte și nu mai apucăm să vi le împărtășim… Anul acesta vom avea un brad mai mare și am avut mult de lucru la ornamente, decorațiuni din lut, steluțe croșetate, din hârtie, felii de portocală… în plus șaluri croșetate, baghete de zână, o pătură croșetată pentru zile ploiase de toamnă… dar le vom lua pe rând…
Anul acesta am reușit să începem pregătirile în Atelierul lui Moș Crăciun pe 1 octombrie… aproape am terminat… deci avem timp de povești la gura sobei…
Azi vrem să vă arătăm niște decorațiuni Primul Crăciun, pe care le-am meșterit cu drag anul trecut… vor mai urma câteva postări cu cadouri handmade de anul trecut pe care nu am putut să vi le împărtășim ca să nu stricăm surpriza.
Toate sunt personalizate pentru fiecare copil și sper că vor trezi amintiri frumoase peste ani de zile… Sunt făcute din fimo, culorile sunt rezistente în timp, au diametrul 6 cm. Am mai postat alte modele aici.
Voi cu ce decorațiuni de suflet împodobiți casa și brăduțul?
Nașterea unui copil este un moment intens în viața unei familii, iar site-urile de parenting sunt pline de articole cu sfaturi pragmatice care să facă trecerea către noul stil de viață cât mai lină și cum să te porți cu noua ființă atât de prețioasă și fragilă…
Eu aș începe cu: „Cu bucurie. Zâmbind.” Dacă pare greu, respiră profund de zece ori, s-ar putea să realizezi ce binecuvântare ai și să poți savura o zi atât de importantă. Noi am fost relaxați la venirea pe lume a lui Radu, nu am avut deloc emoții, doar eram bucuroși că ne vom întâlni (personalul medical mă întreba dacă mai am copii acasă 🙂 ) și am avut un început în trei perfect.
Cu fotografii și filmulețe, aici nu e nicio noutate, majoritatea ajung direct pe facebook, nu apucă nici măcar să mănânce.
Cumpărându-i ziarul din ziua respectivă, cred că se va distra peste ani, citind știrile din ziua în care s-a născut. Da, noi i-am cumpărat lui Radu, ce ne vom distra când îl vom citi împreună…
O scrisoare către bebeluș, în care îi povestești cum a sosit pe lume și cât de mult înseamnă pentru tine (așa poate realizezi și tu și te poți concetra pe bucurie și nu pe griji).
O felicitare personalizată. Cu gânduri bune, trăiri „la cald”. Eventual făcută chiar de tine. Nu trebuie să fie sofisticată, voi reveni cu o postare cu felicitări handmde ușor de făcut de către oricine are un pic de bunăvoință. Dar până atunci vă arăt o felicitare pe care am făcut-o eu, la rugămintea unei prietene – pentru finuța ei, destul de repede, inspirându-mă de aici. Este pentru întreaga familie și a avut efectul scontat, i-a bucurat mult.
Ce idei mai aveți? Aștept cu bucurie comentariile voastre, să-i întâmpinăm cât mai frumos putem 🙂
Vă place cum mi-a ieșit? Eu zic că este recognoscibil 🙂
Ce am mai meșterit în ultimul timp… multe, multe litere 🙂
De multă vreme mă uitam la simpaticele păpuși și animale croșetate, îmi imaginam ce plăcut și relaxant trebuie să fie să le meșterești, dar mereu le amânam pentru alte proiecte… până la primul dinte al lui Radu, care s-a găsit să își arate colțul – cum altfel – decât la munte 🙂
Nu mă impresionează superstițiile, dar când am auzit „Tu ai descoperit dintele? Atunci trebuie să îi oferi ceva…” mi-am zis, acum e momentul… și am croșetat câteva ore din noapte acest vulpoi haios, pentru că, munțomană cum mă știți, am o slăbiciune pentru animalele din pădure. Nici nu aveți idee cât de fain este să creezi păpuși…
Coada, labele mici și urechile moi l-au cucerit pe Radu și l-a smotocit și ronțăit de vai de capul bietului vulpoi…
LE: Am uitat să menționez de unde am cumpărat pattern-ul: Son’s Popkes. Mi se par cele mai reușite schițe pentru animale din pădure – croșetate 🙂
Jurnalul pe care vreau vi-l arăt astăzi nu este conceput de mine, ci este o declinare a unei invitații de botez, făcută de niște părinți foarte creativi pentru minunea lor foarte zâmbăreață și a fost o supriză la botez din partea nașilor…
Emoticonul vesel este pentru respectarea spațiului personal al bebelușului.
Dacă doriți să vedeți cât de talentați sunt părinții lui, vă invit să le vizitați site-ul YaU și blogul 🙂
Ce sunt, pe scurt, aceste coliere 3 în 1?
Jucării sigure, sănătoase, din lemn și bumbac organic, purtate la gât și care nu pot fi scăpate pe jos, care țin copilul ocupat, atunci când este purtat, dezvoltă motricitatea fină a bebelușului iar mai târziu poate învăța culori și forme cu ajutorul lor și în plus – bijuterii pentru mame. Sunt ronțăite cu spor în perioada erupțiilor dentare și jucării în timpul alăptării. Nu-i așa că sunt simpatice?
Proaspeții părinți sigur știu despre ce urmează să vă povestesc… pentru noi a fost foarte amuzant cum unele zgomote asurzitoare, cum ar fi pickhammer-ul funcționând, da, ați citit bine, nu îl trezeau pe Radu, care dormea senin in wrap la noi în brațe, în timp ce treceam pe lângă muncitori zeloși (unii se opreau când îl vedeau că doarme), dar dacă dormea în pătuțul lui și afară pleca un autobuz din stație se trezea… și nu foindu-se, ci deschidea ochii și gata, puteam să ne jucăm 🙂 O altă pereche bizară de sunete a fost sunetul interfonului și al soneriei, deși ambele sună tare, interfonul mai prelung, iar soneria mai scurt, interfonul nu îl trezește, dar în schimb, soneria, de fiecare dată.
Ca să rezolv problema, am făcut o plăcuță din fimo pe care am lipit-o pe ușă, ba chiar și cadou pentru prieteni 🙂
Până acum nu a dispărut de pe ușă, iar de atunci soneria a sunat doar de câteva ori, pot să număr pe degete, deși plăcuța e albă, iar ușa maro, nu este suficient de evident pentru toată lumea…
Ghemuleţul încâlcit ne-a trezit pofta pentru păturici handmade… au o moliciune aparte, nu le simţi greutatea şi îţi vine să te cuibăreşti în ele şi să faci ceva ce îţi place mult… să citeşti, să bei un ceai cald, să croşetezi… mai ales daca sunt colorate, te îndeamnă să faci ceva plăcut dacă e mohorât afară sau să tragi un pui de somn… mama lucrează deja la a patra pătură, pe care o face din resturi de fire, dar n-ai zice că e din resturi când o vezi…
Pe cea de jos a făcut-o pentru un nepoţel-albinuţă, scump foc, albinuţele şi stupul fiind motivele principale ale păturii…
Să vă povestesc ceva amuzant… după ce ne-am sfătuit noi cu mama cum să facă stupul şi a croşetat unul ca aici, vine şi tata să îşi dea cu părerea, stupar din pasiune, şi întreabă unde am văzut noi stupi aşa, să îl facă pătrăţos… iar mama a trebuit să deşire şi să refacă stupul. Plus că ne trimitea fotografii cu lucrul în derulare şi fiind făcute mai mult seara, nu se vedeau bine culorile, ea era încântată, dar eu şi Ada nu la fel de mult şi era dezamăgită că nu iese cum trebuie, am văzut păturica abia la final şi nu se compara cu nicio fotografie… nu ştiu cât se distinge nici în fotografiile mele, dar avea nişte culori atât de vesele, ne-a plăcut atât de mult şi eram aşa de entuziasmate, atât am felicitat-o, încât biata mama credea că glumim…
Handmade Ancasiada 