Pătură croşetată cu motive de primăvară

Ghemuleţul încâlcit ne-a trezit pofta pentru păturici handmade… au o moliciune aparte, nu le simţi greutatea şi îţi vine să te cuibăreşti în ele şi să faci ceva ce îţi place mult… să citeşti, să bei un ceai cald, să croşetezi… mai ales daca sunt colorate, te îndeamnă să faci ceva plăcut dacă e mohorât afară sau să tragi un pui de somn… mama lucrează deja la a patra pătură, pe care o face din resturi de fire, dar n-ai zice că e din resturi când o vezi…

Pe cea de jos a făcut-o pentru un nepoţel-albinuţă, scump foc, albinuţele şi stupul fiind motivele principale ale păturii…

 

Să vă povestesc ceva amuzant… după ce ne-am sfătuit noi cu mama cum să facă stupul şi a croşetat unul ca aici, vine şi tata să îşi dea cu părerea, stupar din pasiune, şi întreabă unde am văzut noi stupi aşa, să îl facă pătrăţos… iar mama a trebuit să deşire şi să refacă stupul. Plus că ne trimitea fotografii cu lucrul în derulare şi fiind făcute mai mult seara, nu se vedeau bine culorile, ea era încântată, dar eu şi Ada nu la fel de mult şi era dezamăgită că nu iese cum trebuie, am văzut păturica abia la final şi nu se compara cu nicio fotografie… nu ştiu cât se distinge nici în fotografiile mele, dar avea nişte culori atât de vesele, ne-a plăcut atât de mult şi eram aşa de entuziasmate, atât am felicitat-o, încât biata mama credea că glumim…

Pătură croşetată cu motive de iarnă

Ştiţi cât de bine se doarme într-o pătură croşetată? Eu nu aş fi crezut că este atât de… moale, simţi că te afunzi în ea, te cuibăreşti un pic şi te fură somnul. Mama (mare meşteriţă) a făcut mai demult o pătură din resturi de fire şi atunci am avut revelaţia… deci de asta în multe fotografii de design interior era „aruncată” o pătură croşetată pe câte un braţ de fotoliu… Merită toată osteneala sau banii.

Am plănuit şi eu cu Ada să ne facem câte una (sau mai multe… ce ne costă să visăm cu ochii deschişi), dar până atunci, ne lăudăm cu ale mamei… Păturica de mai jos este făcută pentru a aduna din cutia de lucru pătratele cu fulgi, pe care mama le făcuse când vroiam eu nişte modele de fulgi tricotaţi şi ea a vrut să vadă cum ies… au rămas la stadiul de mostre, nici să nu-i desfacă nu-i venea, dar cam erau în plus.

Cum nu erau foarte multe pătrate, a ieşit o păturică pentru Radu, pătratele mai colorate au fost făcute special pentru el, mai vesele, şi unite apoi cu model croşetat „granny”.

Chiar şi lui Radu îi place foarte mult, încă o studiază, deşi a primit-o de Crăciun, o ţine ridicată deasupra capului şi se uită la noi prin găurile croşetate, o ronţăie şi o analizează minute în şir. Nu e doar păturică, e şi jucărie.

Cum vi se pare? Aveţi vreo pătură preferată? Cum arată?